Cuvintele casei.
Douăzeci și opt de cuvinte pe care le folosim des și le înțelegem strict. Fiecare are, în spate, o tabelă, un fișier sau un preț — nu o definiție frumoasă.
Într-o agenție obișnuită, cuvintele se lărgesc pe drum. „Strategie" ajunge să însemne orice document lung; „sistem" ajunge să însemne orice se face de mai multe ori. Lărgirea nu se observă la timp, fiindcă nimeni nu pierde nimic în ziua în care se întâmplă — se pierde peste trei luni, când doi oameni cred că au vorbit despre același lucru.
La noi cuvintele nu se pot lărgi, dintr-un motiv mecanic: aproape fiecare e și un lucru din aparat. Brand nu e o părere despre tine, e un rând într-o tabelă. Interdicție nu e o preferință, e o secțiune care dispare din ce citește modelul.
Fiecare intrare are aceeași formă: ce e, cu ce se confundă — partea care costă bani când o încurci — și unde stă. Dacă un cuvânt n-are a treia bucată, nu e cuvânt de-al casei: e figură de stil, și n-a intrat în listă.
Șase cuvinte care se confundă între ele și costă bani când se încurcă.
Cele mai scumpe confuzii din listă sunt aici: cine apasă butoanele, și pe cât timp e valabil ce ai cumpărat.
Patru servicii one-off, făcute o dată, în ordine: poziționare (1.900 €) → identitate vizuală (1.400 €) → web (2.400 €) → producție de conținut (1.800 €). Nu e abonament și nu e treaptă de aplicație.
Se confundă cu„pachetul de start". Nu e: ordinea nu e negociabilă, fiindcă fiecare serviciu consumă ieșirea celui dinainte — nu poți face identitate vizuală pentru o poziționare care nu există.
Unde stăharta cu patru rânduri din sop/README.md
1.490 €/lună. Motoarele fac producția, un om al nostru verifică fiecare piesă înainte să iasă. Cumperi rezultatul, nu unealta.
Se confundă cuAplicația. Diferența nu e „mai multe piese" — e cine apasă butoanele.
Unde stăaceeași procedură ca la producția one-off: SOP-PRODUCTIE-CONTINUT.md
249 €/lună, treapta întâi. Aceleași motoare, dar butoanele sunt ale tale. Nimeni de la noi nu se uită la piesele tale înainte să le publici.
Se confundă cuSistemul, în ambele direcții. Cine cumpără Aplicația așteptând un om e dezamăgit; cine cumpără Sistemul crezând că primește acces la aplicație plătește de șase ori mai mult decât trebuie.
Unde stăce dă fiecare treaptă, scris pe rânduri
Nivelul de abonament la Aplicație: 249 € / 590 € / 990 €. Ce se schimbă între ele e numărul de branduri (1 / 3 / 6) și cantitatea lunară de piese care se randează.
Se confundă cu„plan". Cuvântul „plan" înseamnă la noi altceva — vezi rândul de la 05.
Unde stăcoloana clients.plan din bază, plus contoarele care o citesc
O singură piesă scrisă, o dată, fără card. Nu e „o lună gratis": nu conține niciun explainer și niciun carusel, fiindcă alea costă bani reali de randare de la prima apăsare.
Se confundă cutrial-ul obișnuit de 14 zile. Al nostru e o piesă, nu un interval.
Unde stăcontorul de probă, verificat înaintea primei comenzi
Cantitate cumpărată în plus peste treaptă, pentru luna curentă: +4 explainere (149 €), +8 carusele (79 €), +1 brand pentru o lună (99 €). Se sting la sfârșitul lunii — nu se reportează.
Se confundă cuupgrade-ul de treaptă. Suplimentul e o singură lună; treapta e permanentă până o schimbi.
Unde stăaceleași contoare, cu termen de expirare
Patru cuvinte pentru patru lucruri diferite pe care lumea le numește, de obicei, „client".
Aici stă confuzia pe care am făcut-o noi înșine, luni de zile: un brand tratat ca un canal.
Contul care plătește. Un client are un abonament, o treaptă și o limbă de interfață.
Se confundă cubrandul. Un client poate avea mai multe branduri; brandul nu plătește niciodată.
Unde stătabela clients
Identitatea sub care iese conținutul: voce, culori, public, interdicții. Are propriul Brain și propriul profil.
Se confundă cucanalul. Cea mai scumpă confuzie din lista asta. Noi înșine am făcut-o: @vivid.alex a fost tratat luni de zile ca un canal al Boosted Mode, deși vorbește altui public, în altă limbă, cu altă voce. E un brand.
Unde stătabela brands; datele de conținut, în vault-ul brandului
Locul unde se publică: un cont de Instagram, o pagină, un newsletter. Un brand poate avea mai multe canale.
Se confundă cubrandul. Regula mecanică pe care ne-am pus-o: canalul poate doar să strângă, niciodată să lărgească. Dacă brandul a stins un tipar, canalul nu-l poate reaprinde — încercarea oprește motorul cu eroare. O interdicție pe care și-o poate ridica singur cel interzis nu e o interdicție.
Unde stătabela channels; regula, în stratul de potrivire
Cui îi vorbește o piesă. Avem două: Delegatorul — omul care nu vrea să învețe încă o unealtă și preferă să dea treaba mai departe; Operatorul — omul care lucrează deja cu uneltele și vrea una mai bună.
Se confundă cusegmentul de venit. Nu e despre cât face omul, e despre relația lui cu munca. Doi oameni cu aceeași cifră pot fi portrete diferite.
Unde stăportrete: din fișierul de conținut al brandului
Șapte cuvinte pentru materialul din care se compune fiecare piesă.
Niciunul nu înseamnă „antrenat pe datele tale". Tot ce e aici e text care intră în prompt de fiecare dată.
Tot ce știe sistemul despre un brand. Două straturi: profilul (cine ești, ce vinzi, cum vorbești) și intrările (ce ți s-a întâmplat). Se citește la fiecare comandă de conținut.
Se confundă cuun chatbot antrenat pe datele tale. Nu e antrenament — e text care intră în prompt de fiecare dată.
Unde stărăspunsurile de profil, plus tabela brain_intrari
Douăzeci și trei de întrebări, opt obligatorii, patru grupuri. Răspunsurile sunt sursa; copia din vault se generează din ele, nu invers.
Se confundă cuun formular de onboarding care se completează o dată și se uită. Se recitește la fiecare piesă.
Unde stălista INTREBARI — scrisă întreagă aici
Un lucru care ți s-a întâmplat, scris în cuvinte obișnuite: un client care a zis ceva, o cifră care a ieșit, o greșeală. Motorul ia cinci pe comandă, cele mai vechi întâi, și le marchează folosite abia după ce piesa există.
Se confundă cu„idei de postări". O idee e deja o piesă pe jumătate scrisă; o intrare e materie primă. Din materie primă ies zece piese; dintr-o idee, una.
Unde stătabela brain_intrari, coloana folosit_la
Biblioteca universală de tipare, scrisă o dată pentru toți clienții: 19 cârlige și 5 schelete, în română și în engleză.
Se confundă cuSOP-ul. Playbook-ul e ce citește modelul; SOP-ul e ce citește omul.
Unde stăun dosar per limbă în vault
Procedura pe care o urmează un om ca să livreze un serviciu, pas cu pas. Patru servicii, cinci fișiere — research-ul are fișierul lui, dar nu se vinde separat: e faza 3 din poziționare. Separat de ele, patru fișe pe categorii de brand (expert, magazin, produs, servicii locale), care intră în promptul fiecărei generări.
Se confundă cuplaybook-ul, și „documentația". Un SOP nu descrie ce facem; îl urmezi și iese rezultatul.
Unde stădosarul sop/, plus fișele de categorie din vault
Stratul care alege, din biblioteca universală, ce se aplică brandului ăstuia. Un brand nu primește o copie a bibliotecii — primește o listă de ID-uri.
Se confundă cupersonalizarea. Personalizarea ar însemna o copie per client, care se dezaliniază tăcut de original și nu observă nimeni, fiindcă piesa iese la fel de plauzibilă.
Unde stăstratul de potrivire, citit împreună cu fișierul de conținut al brandului
Ce nu are voie să apară într-o piesă a brandului ăstuia.
Se confundă cuo instrucțiune negativă din prompt („nu folosi X"). Nu e: ce e interzis dispare din text înainte să ajungă la model. Un model care vede tiparul tot îl folosește din când în când, iar interdicția devine sugestie.
Unde stăinterdictii: din fișierul de conținut; tăierea, în funcția care compune promptul
Opt cuvinte pentru drumul de la o apăsare la un obiect care se poate publica.
Aici e și singurul loc unde numărăm altfel decât dosarele: un dosar nu e un motor pe care îl poate cere cineva.
O apăsare: brand + canal + motor + limbă. Din ea se naște una sau mai multe piese.
Se confundă cupiesa. Comanda e cererea; piesa e obiectul.
Unde stătabela orders
Un obiect de conținut: un explainer, un carusel, o postare, o grafică. Are un titlu, un tip, o stare și un istoric de versiuni.
Unde stătabela content_items
Fiecare revizuire a unei piese, cu motivul scris. Nu se suprascrie nimic.
Se confundă cuun „draft salvat". Versiunile rămân toate, cu motivul reviziei alături.
Unde stătabela content_versions
Programul care produce un anumit fel de piesă. Patru produc ceva: postare, carusel, explainer, grafică. În ecranul de comandă apar doar trei — grafica nu se cere separat, vine automat lângă postare, și dacă ea cade, textul iese oricum. Al cincilea dosar e un motor de probă care nu face nimic util: există ca să dovedească lanțul manifest → validare → rulare, și se șterge când nu mai e nevoie de el.
Se confundă cu„AI-ul". Modelul e o piesă din motor, nu motorul. Un motor mai are un planificator, o randare, verificări de contrast și o poartă de aprobare.
Unde stădosarul engines/, un dosar per motor, fiecare cu manifestul lui
Tiparul primelor secunde — de ce cineva se oprește. Nouăsprezece, numerotate H-01 … H-19.
Se confundă cutitlul. Titlul e text; cârligul e o formă, care se umple cu textul tău.
Unde stăfișierul de cârlige din playbook, per limbă
Forma întregii piese, de la început la final. Cinci, S-01 … S-05, fiecare măsurat pe piese reale, nu inventat.
Se confundă cușablonul. Un șablon are text în el; un schelet are doar ordinea și durata părților.
Unde stăfișierul de producție de conținut din playbook
Limbajul vizual al explainerelor: o suprafață de milimetric pe care apar și dispar plăcuțe, cifre și pictograme. Tot textul stă pe planșă — nu există text care plutește.
Se confundă cuun „stil". Deocamdată nu e un stil, e singurul limbaj; comutatorul de stiluri e pe listă, nu construit.
Unde stămotorul de explainere, suprafața de randare
O piesă pe care o sugerează sistemul, nu tu — născută dintr-o intrare de Brain. Trece printr-o poartă mecanică: dacă motivul propunerii nu are cel puțin două rădăcini de cuvânt comune cu intrarea din care zice că vine, e aruncată și numărată, nu salvată tăcut.
Se confundă cu„idei generate de AI". Diferența e ancora: o propunere fără sursă verificabilă nu apare deloc.
Unde stăgeneratorul de propuneri
Trei cuvinte despre unde se oprește aparatul și așteaptă un om.
Ultimul dintre ele există doar ca să nu se lovească de „treaptă" — și merită scris, fiindcă lovirea a costat deja o rescriere de pagină.
Un punct în care ceva se oprește și așteaptă un om. Are trei stări: în așteptare, aprobat, respins — și reține cine a decis și când.
Se confundă cuun status. Statusul descrie; poarta blochează.
Unde stătabela gates
Unde a ajuns o piesă. Nouă valori, de la ciornă la publicat, arhivat sau respins. Nu sunt etichete libere: baza refuză orice altă valoare.
Unde stătipul item_status din bază
La noi înseamnă planul editorial — ce teme se scriu, în ce ordine. Abonamentul nu se numește niciodată „plan", ca să nu se lovească cele două.
Se confundă cu„planul de abonament". De-aia zicem treaptă.
Unde stăplanificatorul editorial, nu coloana de abonament
Două lucruri pe care glosarul ăsta nu le acoperă, ca să nu pară mai complet decât e.
Cuvintele se schimbă. „Făcut" a fost până de curând publicat, iar arhivat a apărut abia când am avut nevoie de o stare pentru ce nu se mai face. Data din antet e data la care lista a fost verificată în cod, nu data la care a fost scrisă o dată pentru totdeauna.
Nu e documentație tehnică. Numele de tabele sunt puse ca să poți verifica, nu ca să lucrezi cu ele. Ce știe tehnic să facă sistemul e altă întrebare și alt document.
Cuvintele astea se văd mai bine la lucru decât definite.
Lista de mai sus e utilitară: se linkează din celelalte texte, la prima apariție a unui cuvânt. Dacă ai ajuns aici dintr-un articol, întoarce-te în el — glosarul nu are nimic de vândut, doar de lămurit.